bontire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a bonti.

Pronunție

  • AFI: /bon'ti.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
bontire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bontire bontiri
Articulat bontirea bontirile
Genitiv-Dativ bontirii bontirilor
Vocativ bontire bontirilor
  1. acțiunea de a bonti și rezultatul ei.


Traduceri

Anagrame

Referințe