bonti

română

Etimologie

Din bont.

Pronunție

• AFI: /bon'ti/

Verb

Conjugarea verbului bonti
Infinitiv	a bonti
Indicativ prezent pers. 1 sg.	bontesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să bontească
Participiu	bontit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a teși muchia unui obiect, dându-i o formă cilindrică.

Cuvinte derivate

• bontire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• binto
• obțin

Referințe

• DEX '98 via DEX online