brüllen
Aspect
(Deutsch)
Etimologie
Din germana medie de sus brüelen < germanică *brōl-. Inevitabil de origine imitativă.
Pronunție
- AFI: /'bʀʏlən/
Verb
| Conjugarea verbului brüllen | |
| Infinitiv | brüllen |
| Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg. |
brüllst brüllt |
| Indicativ imperfect | brüllte |
| Participiu perfect | gebrüllt |
| Verb auxiliar | haben |
- (mai ales despre animale) a mugi, a rage, a zbiera
- Costa Rica: Wo die Affen brüllen und die Krokodile lauern.
- (fig.) a țipa, a urla
- Mein Kollege brüllte vor Schmerz, nachdem ihm eine Kiste auf den Fuß gefallen war.