țipa

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Origine necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ʦi'pa/


Verb


Conjugarea verbului
țipa
Infinitiv a țipa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
țip
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să țipe
Participiu țipat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre oameni) a striga cu glas tare și ascuțit (de durere, de spaimă).
    Țipă de durere.
  2. a vorbi cu glas ridicat; a-și manifesta față de cineva nemulțumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva.
    Țipă la copii.
  3. a scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical.
  4. (despre animale) a scoate strigăte specifice puternice, ascuțite.
  5. (fig.) (despre culori sau obiecte colorate) a face o impresie neplăcută (din cauza intensității sau a stridenței nuanțelor); a bate la ochi.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri


Verb


Conjugarea verbului
țipa
Infinitiv a țipa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
țip
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să țipe
Participiu țipat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (reg.) a arunca, a azvârli.
  2. (spec.) a arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc.
  3. a scoate, a da afară.
  4. a alunga, a goni.

Sinonime


Traduceri

Referințe