brănui

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /brə.nu'i/

Verb

Conjugarea verbului brănui
Infinitiv	a brănui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	brănuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să brănuiască
Participiu	brănuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• brunai

Referințe

• DEX '98 via DEX online