bruna
Etimologie
Din franceză brunir.
Pronunție
- AFI: /bruˈna/
Verb
| Conjugarea verbului bruna | |
| Infinitiv | a bruna |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
brunez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să bruneze |
| Participiu | brunat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a acoperi pe cale chimică o piesă de oțel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare închisă pentru a o feri de coroziune.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online