bragagiu

română

Etimologie

Din bragă + sufixul -agiu.

Pronunție

• AFI: /bra.gaˈʤiw/

Substantiv

Declinarea substantivului bragagiu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bragagiu	bragagii
Articulat	bragagiul	bragagiii
Genitiv-Dativ	bragagiului	bragagiilor
Vocativ	bragagiule	bragagiilor

1. persoană care face sau vinde bragă.

Cuvinte derivate

• bragagerie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online