branhie

română

Etimologie

Din franceză branchie < latină branchia.

Pronunție

• AFI: /ˈbran.hi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului branhie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	branhie	branhii
Articulat	branhia	branhiile
Genitiv-Dativ	branhiei	branhiilor
Vocativ	branhie	branhiilor

1. organ de respirație, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (pești, raci etc.).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• hiberna

Referințe

• DEX '98 via DEX online