branhie
română
Etimologie
Din franceză branchie < latină branchia.
Pronunție
- AFI: /'bran.hi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului branhie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | branhie | branhii |
| Articulat | branhia | branhiile |
| Genitiv-Dativ | branhiei | branhiilor |
| Vocativ | branhie | branhiilor |
- organ de respirație, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (pești, raci etc.).
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online