extern
Etimologie
Din franceză externe < latină externus.
Pronunție
- AFI: /eksˈtern/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului extern | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | extern | externi |
| Feminin | externă | externe |
| Neutru | extern | externe |
- care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin.
- (despre medicamente) care se aplică numai pe suprafața corpului.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului extern | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | extern | externi |
| Articulat | externul | externii |
| Genitiv-Dativ | externului | externilor |
| Vocativ | externule | externilor |
- elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață meseria.
- student în medicină care, în urma unui examen, este admis să facă practică în spital.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online