extern

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză externe < latină externus.

Pronunție

  • AFI: /eks'tern/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
extern
Singular Plural
Masculin extern externi
Feminin externă externe
Neutru extern externe
  1. care se află așezat în afară; din afară, exterior; străin.
  2. (despre medicamente) care se aplică numai pe suprafața corpului.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
extern
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ extern externi
Articulat externul externii
Dativ-Genitiv externului externilor
Vocativ externule externilor
  1. elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață meseria.
  2. student în medicină care, în urma unui examen, este admisfacă practică în spital.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe