bricheta

română

Etimologie

Din franceză briqueter.

Pronunție

• AFI: /bri.ke'ta/

Verb

Conjugarea verbului bricheta
Infinitiv	a bricheta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	brichetez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să bricheteze
Participiu	brichetat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face brichete prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente.

Cuvinte derivate

• brichetare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online