Sari la conținut

bricheta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză briqueter.

Pronunție

  • AFI: /bri.ke'ta/


Verb


Conjugarea verbului
bricheta
Infinitiv a bricheta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 brichetez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să bricheteze
Participiu brichetat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face brichete prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=bricheta&oldid=743333”