brici
Aspect
Etimologie
Din slavă (veche) *briči (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 44; Cihac, II, 28; DAR; Philippide, II, 701); confer albaneză brisk, turcă biçak (> briceag).
Pronunție
- AFI: /briʧʲ/
Substantiv
Declinarea substantivului brici | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | brici | briciuri |
Articulat | briciul | briciurile |
Genitiv-Dativ | briciului | briciurilor |
Vocativ | briciule | briciurilor |
- instrument de bărbierit, cu lamă de oțel și cu mâner.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online