mâner

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din mână + sufixul -ar.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
mâner
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mâner mânere
Articulat mânerul mânerele
Dativ-Genitiv mânerului mânerelor
Vocativ mânerule mânerelor
  1. parte a unui obiect care permite apucarea și manevrarea acestuia cu mâna.
    Mâner al unei unelte.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe