bricolă

română

Etimologie

Din franceză bricole, italiană briccola.

Pronunție

• AFI: /bri'ko.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului bricolă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bricolă	bricole
Articulat	bricola	bricolele
Genitiv-Dativ	bricolei	bricolelor
Vocativ	bricolă	bricolelor

1. mașină de război asemănătoare cu balista, folosită mai ales în evul mediu.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bacilor
• blocări
• cablori

Referințe

• DEX '98 via DEX online