Sari la conținut

brilănțel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din briliant + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /bri.lən'ʦel/


Substantiv


Declinarea substantivului
brilănțel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brilănțel brilănțele
Articulat brilănțelul brilănțelele
Genitiv-Dativ brilănțelului brilănțelelor
Vocativ brilănțelule brilănțelelor
  1. diminutiv al lui briliant.


Traduceri

Referințe