briliant
română
Etimologie
Din franceză brillant.
Pronunție
- AFI: /bri.li'ant/
Substantiv
| Declinarea substantivului briliant | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | briliant | briliante |
| Articulat | briliantul | briliantele |
| Genitiv-Dativ | briliantului | briliantelor |
| Vocativ | briliantule | briliantelor |
- diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii.
- numele celui mai mic corp de literă tipografică.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online