briliant

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză brillant.

Pronunție

  • AFI: /bri.li'ant/


Substantiv


Declinarea substantivului
briliant
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ briliant briliante
Articulat briliantul briliantele
Genitiv-Dativ briliantului briliantelor
Vocativ briliantule briliantelor
  1. diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii.
  2. numele celui mai mic corp de literă tipografică.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe