brinna
suedeză
(svenska)
Etimologie
Din suedeză veche brinna, care provne din limba nordică veche brenna < proto-germanică *brinnaną („a arde”).
Pronunție
Verb
| Conjugarea verbului brinna | ||
| Activ | Pasiv | |
| Infinitiv | brinna | - |
| Prezent | brinner | - |
| Perfect | brann | - |
| Supin | brunnit | - |
| Imperativ | brinn | |
| Participiu | ||
| Prezent | brinnande, brinnandes | |
| Perfect | brunnen | |
- (v.intranz.) a arde
- Trähuset började brinna.
- (fig.; urmat de för) a arde (pentru), a fi pasionat (pentru)
- Jag brinner för alla människors lika rättigheter.