briptă

română

Etimologie

Din sârbocroată britva, ucraineană брyтва (brytva).

Pronunție

• AFI: /'brip.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului briptă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	briptă	bripte
Articulat	bripta	briptele
Genitiv-Dativ	briptei	briptelor
Vocativ	briptă	briptelor

1. (reg.) cuțit sau briceag primitiv, cu mâner de lemn.

Expresii

• A lua (pe cineva) la briptă = a bate (pe cineva)

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online