bușeală

română

Etimologie

Din buși + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /bu'ʃe̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului bușeală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bușeală	bușeli
Articulat	bușeala	bușelile
Genitiv-Dativ	bușelii	bușelilor
Vocativ	bușeală	bușelilor

1. lovitură înfundată (cu pumnul); izbitură, bușitură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• asabule
• slăbeau

Referințe

• DEX '98 via DEX online