izbitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a izbi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /iz.bi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
izbitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ izbitură izbituri
Articulat izbitura izbiturile
Dativ-Genitiv izbiturii izbiturilor
Vocativ izbitură izbiturilor
  1. lovitură puternică.
  2. (rar) semn rămas în urma unei lovituri; contuzie.


Traduceri

Referințe