izbitură

română

Etimologie

Din a izbi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /iz.bi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului izbitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	izbitură	izbituri
Articulat	izbitura	izbiturile
Genitiv-Dativ	izbiturii	izbiturilor
Vocativ	izbitură	izbiturilor

1. lovitură puternică.
2. (rar) semn rămas în urma unei lovituri; contuzie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online