pumn
Etimologie
Din latină pugnus.
Pronunție
- AFI: /pumn/
Substantiv
| Declinarea substantivului pumn | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pumn | pumni |
| Articulat | pumnul | pumnii |
| Genitiv-Dativ | pumnului | pumnilor |
| Vocativ | pumnule | pumnilor |
- palmă închisă, cu degetele îndoite și strânse.
- lovitură dată cu pumnul.
- palma sau palmele făcute căuș pentru a putea reține ceva (de obicei un lichid); conținutul palmei sau al palmelor făcute căuș.
- măsură de lungime (întrebuințată azi numai de pescari) egală cu două treimi de palmă.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adj.) Cât pumnul (sau cât un pumn) = mic sau mare (după cum obiectul comparației este mai mic sau mai mare decât pumnul).
Expresii
- A râde în pumni = a râde pe ascuns, pe înfundate și cu satisfacție
- A plânge în pumni = a plânge pe ascuns, de necaz sau de durere
- A arăta (cuiva) pumnul = a amenința (pe cineva)
- A-i pune (sau vârî) (cuiva) pumnul în gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească sau să acționeze
- Un pumn de... = o cantitate mică (sau mare); un număr redus (sau ridicat); ceva mic, firav
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online