bucentaur

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză bucentaure.

Pronunție

  • AFI: /bu.ʧen'ta.ur/


Substantiv


Declinarea substantivului
bucentaur
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bucentaur bucentauri
Articulat bucentaurul bucentaurii
Genitiv-Dativ bucentaurului bucentaurilor
Vocativ bucentaurule bucentaurilor
  1. (în mitologie) centaur care avea corp de taur.


Traduceri

Referințe