centaur

Vezi și : Centaur

Un centaur

română

Etimologie

Din latină centaurus < greacă antică κένταυρος (kentauros).

Pronunție

• AFI: /ʧenˈta.ur/

Substantiv

Declinarea substantivului centaur
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	centaur	centauri
Articulat	centaurul	centaurii
Genitiv-Dativ	centaurului	centaurilor
Vocativ	centaurule	centaurilor

1. (în mitologia greacă) ființă imaginară cu trup de cal și cu bust omenesc.

Sinonime

• (rar) hipocentaur

Traduceri

ființă imaginară cu trup de cal și bust de bărbat

catalană: centauro (català) m. chineză: 名騎手 (中文) engleză: centaur (English) franceză: centaure (français) m. galiciană: centauro (galego) italiană: centauro (italiano) m. japoneză: ケンタウロス (Kentaurosu) (日本語)

latină: centaurus (Latina) m. norvegiană: kentaur (norsk) m. portugheză: centauro (português) m. rusă: кентавр (k'entávr) (русский) m. slovacă: centaurus (slovenčina) m. slovenă: kentaver (slovenščina) m. suedeză: centaur (svenska)

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din latină centaurus < greacă antică κένταυρος (kentauros).

Pronunție

• AFI: /ˈsɛntɔr/

Substantiv

centaur, pl. centaurs

1. centaur

Cuvinte derivate

• centaurial
• centaurian
• centauric

Referințe

• Dictionary.com

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din latină centaurus < greacă antică κένταυρος (kentauros).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului centaur
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	centaur	centauren	centaurer	centaurerna
Genitiv	centaurs	centaurens	centaurers	centaurernas

1. centaur