taur

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Taur
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
taur
Un taur
Rădașca este uneori numită taur

română

Etimologie

Din latină taurus < proto-indo-europeană *táwros. Confer și greacă antică ταῦρος (taûros), prusacă veche tauris, proto-germanică *steuraz. Poate de origine semitică; confer proto-semitică *θawr-.

Înrudit cu aromână tavru, asturiană toru, catalană toro, corsicană toru, franceză taureau, friulană taur, galiciană touro, italiană toro, occitană taur, portugheză touro, retoromană taur, sardă trau, siciliană tàuru, tàvuru, spaniolă toro, venețiană toro și valonă torea.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
taur
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ taur tauri
Articulat taurul taurii
Genitiv-Dativ taurului taurilor
Vocativ taurule taurilor
  1. (zool.) (Bos taurus) mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasă, părul de pe frunte lung și adesea creț.
  2. (entom.; pop.) rădașcă.
  3. (pop.) om puternic și brutal.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș

Vezi și


Traduceri

Referințe





friulană

(furlan)

Etimologie

Din latină taurus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

taur m., taurs pl.

  1. (zool.) taur

Vezi și

Referințe





occitană

(occitan)

Variante

Etimologie

Din latină taurus.

Pronunție


Substantiv

taur m., taurs pl.

  1. (zool.) taur

Referințe





retoromană

(rumantsch)

Etimologie

Din latină taurus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

taur m., taurs pl.

  1. (zool.) taur

Referințe