Sari la conținut

buici

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din buiac.

Pronunție

  • AFI: /bu.i'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
buici
Infinitiv a buici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
buicesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să buicească
Participiu buicit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (reg.; despre plante și vite) a se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului).


Traduceri

Anagrame

Referințe