buici

română

Etimologie

Din buiac.

Pronunție

• AFI: /bu.i'ʧi/

Verb

Conjugarea verbului buici
Infinitiv	a buici
Indicativ prezent pers. 1 sg.	buicesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să buicească
Participiu	buicit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (reg.; despre plante și vite) a se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bucii
• cubii

Referințe

• DEX '98 via DEX online