buc

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție


Substantiv


Locuțiuni


Traduceri

Etimologie

Din albaneză byk.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
buc
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ buc buci
Articulat bucul bucii
Genitiv-Dativ bucului bucilor
Vocativ bucule bucilor
  1. (reg.) pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc.
  2. (la pl.) scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii.


Traduceri

Anagrame

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Din limba francă *būk < proto-germanică *būkaz („burtă, stomac”).

Pronunție


Substantiv

buc m., bucs pl.

  1. (p.gener.) cavitate
  2. (anat.) burtă, pântece, abdomen
  3. (aeron.) fuzelaj
  4. (auto.) caroserie
  5. (mar.) cocă
  6. (apic.) stup
  7. (arhit.) schelet (unei clădiri, unei scări)
  8. (despre mobile, în special sertare) tâmplărie
  9. (geogr.) albie, matcă
  10. (ist., mil.) cuirasă
  11. (tehn.) acoperire metalică a unui reactor nuclear

Sinonime

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe