bulbucătură

română

Etimologie

Din a bulbuca + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /bul.bu.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului bulbucătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bulbucătură	bulbucături
Articulat	bulbucătura	bulbucăturile
Genitiv-Dativ	bulbucăturii	bulbucăturilor
Vocativ	bulbucătură	bulbucăturilor

1. proeminență rotunjită, protuberanță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online