protuberanță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză protubérance.

Pronunție

  • AFI: /pro.tu.be'ran.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
protuberanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ protuberanță protuberanțe
Articulat protuberanța protuberanțele
Genitiv-Dativ protuberanței protuberanțelor
Vocativ protuberanță protuberanțelor
  1. parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență, ieșitură.
  2. nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc.


Traduceri

Referințe