protuberanță
Etimologie
Din franceză protubérance.
Pronunție
- AFI: /pro.tu.be'ran.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului protuberanță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | protuberanță | protuberanțe |
| Articulat | protuberanța | protuberanțele |
| Genitiv-Dativ | protuberanței | protuberanțelor |
| Vocativ | protuberanță | protuberanțelor |
- parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență, ieșitură.
- nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online