bulumac

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Probabil din turcă bulamaç (Ronzevalle 54: Bogrea, Dacor., I, 273). Confer sârbo-croată bulumac.

Pronunție

• AFI: /bu.luˈmak/

Substantiv

Declinarea substantivului bulumac
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bulumac	bulumaci
Articulat	bulumacul	bulumacii
Genitiv-Dativ	bulumacului	bulumacilor
Vocativ	bulumacule	bulumacilor

1. stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la spaliere de vii etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online