bunceag
Etimologie
Din maghiară boncs („pachet”), boncsok („licopodiu”) (Cihac, II, 486), etimon pe care DAR îl dă drept incert; confer rusă, ruteană bunčuk („plantă ecvisetacee”), poloneză bunczuk („plantă ecvisetacee”) și sârbocroată bučak.
Pronunție
- AFI: /bunˈʧe̯ag/
Substantiv
| Declinarea substantivului bunceag | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bunceag | bunceaguri |
| Articulat | bunceagul | bunceagurile |
| Genitiv-Dativ | bunceagului | bunceagurilor |
| Vocativ | bunceagule | bunceagurilor |
- (reg.) îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate și ierbărie.
- covor de mușchi.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online