burden

engleză

(English)

Etimologie

Din vechea engleză byrþen.

Pronunție

• AFI: /ˈbɜːdn ǁ ˈbɜːrdn/

Substantiv

burden, pl. burdens

1. povară, greutate, pondere

Cuvinte derivate

• burdensome

Cuvinte compuse

• beast of burden

Verb

Conjugarea verbului to burden
Infinitiv	to burden
Prezent simplu pers. 3 sg.	burdens
Trecut simplu	burdened
Participiu trecut	burdened
Participiu prezent	burdening

1. a încărca, a împovăra, a asupri