povară

română

Variante

• povoară

Etimologie

Din slavă (veche) podŭvora „targă”.

Pronunție

• AFI: /po'va.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului povară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	povară	poveri
Articulat	povara	poverile
Genitiv-Dativ	poverii	poverilor
Vocativ	povară	poverilor

1. greutate (mare) pe care cineva o are de cărat; sarcină, încărcătură.
2. (fig.) suferință fizică sau morală; chin, apăsare, trudă, zbucium.
3. obligație, însărcinare grea.
4. veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 100-125 de ocale, folosită la evaluarea cantității mărfurilor.

Cuvinte derivate

• povăros
• împovăra

Locuțiuni

• (loc.adj.) De povară = (despre animale) folosit pentru cărat greutăți.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aprova

Referințe

• DEX '98 via DEX online