burlău

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /burˈləw/


Substantiv


Declinarea substantivului
burlău
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ burlău burlăi
Articulat burlăul burlăii
Genitiv-Dativ burlăului burlăilor
Vocativ burlăule burlăilor
  1. (rar) muscă artificială întrebuințată ca nadă de către pescari.


Traduceri

Anagrame

Referințe