burtea

română

Etimologie

Din burtă + sufixul -ea.

Pronunție

• AFI: /'bur.te̯a/

Substantiv

Declinarea substantivului invariabil
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	invariabil	invariabil
Articulat	burtea	invariabil
Genitiv-Dativ	burtei	invariabil
Vocativ	burteo	invariabil

1. poreclă dată unui om gras.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• burate
• rebuta

Referințe

• DEX '98 via DEX online