cârlionț

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Poate în legătură cu cârlig.

Pronunție

• AFI: /kɨr.liˈonʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului cârlionț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cârlionț	cârlionți
Articulat	cârlionțul	cârlionții
Genitiv-Dativ	cârlionțului	cârlionților
Vocativ	cârlionțule	cârlionților

1. șuviță de păr răsucită în spirală; buclă, zuluf.

Cuvinte derivate

• cârlionța

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• anticlor

Referințe

• DEX '98 via DEX online