cârmaci

română

Etimologie

Din bulgară кърмач (kărmač) < proto-slavă *kъrma („cârmă”) + *-ačь.

Pronunție

• AFI: /kɨrˈmaʧʲ/

Substantiv

Declinarea substantivului cârmaci
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cârmaci	cârmaci
Articulat	cârmaciul	cârmacii
Genitiv-Dativ	cârmaciului	cârmacilor
Vocativ	cârmaciule	cârmacilor

1. persoană, sportiv care manevrează cârma unei ambarcații, a unei nave.
2. (fig.) cârmuitor, conducător.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cârcima

Referințe

• DEX '98 via DEX online