călărime

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din călare + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /kə.lə'ri.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
călărime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ călărime călărimi
Articulat călărimea călărimile
Genitiv-Dativ călărimii călărimilor
Vocativ călărime călărimilor
  1. (înv.) oaste călare; cavalerie.


Traduceri

Anagrame

Referințe