călare

română

Etimologie

Din latină caballaris, caballarem.

Pronunție

• AFI: /kə'la.re/

Adverb

1. (adesea adjectival) încălecat pe cal, pe alt animal sau, (p.ext.), pe un obiect.

Cuvinte derivate

• călăraș
• călăresc
• călărește
• călări
• călărie
• călărime
• încălăra

Expresii

• De(-a) călare = a) călărind, încălecat; din fuga calului, de pe cal; b) fig. fără odihnă
• Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa
• A fi călare pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea)

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carale
• lacera

Referințe

• DEX '98 via DEX online