cămăruță

română

Etimologie

Din cămară + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /kə.mə'ru.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului cămăruță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cămăruță	cămăruțe
Articulat	cămăruța	cămăruțele
Genitiv-Dativ	cămăruței	cămăruțelor
Vocativ	cămăruță	cămăruțelor

1. diminutiv al lui cămară; cămăruie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online