cămăruie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din cămară + sufixul -uie.

Pronunție

  • AFI: /kə.məˈru.je/


Substantiv


Declinarea substantivului
cămăruie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cămăruie cămărui
Articulat cămăruia cămăruile
Genitiv-Dativ cămăruii cămăruilor
Vocativ cămăruie cămăruilor
  1. cămăruță.


Traduceri

Anagrame

Referințe