mucări

română

Etimologie

Din muc + sufixul -ări.

Pronunție

• AFI: /mu.kəˈri/

Verb

Conjugarea verbului mucări
Infinitiv	a mucări
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mucăresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mucărească
Participiu	mucărit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (reg.) a reteza mucul unei lumânări care fumegă.
2. (v.tranz.) a reteza vârful unor tulpini, al unor inflorescențe.

Cuvinte derivate

• mucărit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arcuim
• cârmui
• curmai

Referințe

• DEX '98 via DEX online