căniță

română

Etimologie

Din cană + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /kə'ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului căniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căniță	cănițe
Articulat	cănița	cănițele
Genitiv-Dativ	căniței	cănițelor
Vocativ	căniță	cănițelor

1. diminutiv al lui cană.

Cuvinte derivate

• cănățuie

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acanți
• căința
• cătina
• cianat
• antica
• căinat
• cinata
• cătăni
• cântai

Referințe

• DEX '98 via DEX online