năuci

română

Etimologie

Din năuc.

Pronunție

• AFI: /nə.uˈʧi/

Verb

Conjugarea verbului (se) năuci
Infinitiv	a (se) năuci
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) năucesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) năucească
Participiu	năucit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) a face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului.

Cuvinte derivate

• năuceală
• năucire
• năucit
• năucitor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cuina
• cinau

Referințe

• DEX '98 via DEX online