Sari la conținut

căni

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă kinacăneală”.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
căni
Infinitiv a căni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cănesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cănească
Participiu cănit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (pop.) a vopsi (în negru), mai ales părul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe