căni

română

Etimologie

Din turcă kina „căneală”.

Pronunție

• AFI: /kə'ni/

Verb

Conjugarea verbului căni
Infinitiv	a căni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cănesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cănească
Participiu	cănit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (pop.) a vopsi (în negru), mai ales părul.

Cuvinte derivate

• căneală
• cănire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acin
• cian
• cina

Referințe

• DEX '98 via DEX online