cănire

română

Etimologie

Din a căni.

Pronunție

• AFI: /kə'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cănire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cănire	căniri
Articulat	cănirea	cănirile
Genitiv-Dativ	cănirii	cănirilor
Vocativ	cănire	cănirilor

1. (pop.) acțiunea de a căni.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• câneri
• cinare
• cârnei

Referințe

• DEX '98 via DEX online