cian

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză cyan. Confer germană Zyan.

Pronunție

  • AFI: /tʃiˈan/


Substantiv


Declinarea substantivului
cian
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cian invariabil
Articulat cianul invariabil
Genitiv-Dativ cianului invariabil
Vocativ cianule invariabil
  1. gaz incolor, otrăvitor, cu miros de migdale amare; cianogen.


Traduceri

Anagrame

Referințe