căpău

română

Etimologie

Din maghiară kopó (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 112). Forma primitivă este copou, de la al cărui pluralul s-a format un nou singular (confer Byck-Graur 22).

Pronunție

AFI: /kəˈpəw/

Substantiv

Declinarea substantivului căpău
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căpău	căpăi
Articulat	căpăul	căpăii
Genitiv-Dativ	căpăului	căpăilor
Vocativ	căpăule	căpăilor

(reg.) copoi.

Cuvinte derivate

capaucă

Traduceri

Anagrame

apuca

Referințe

DEX '98 via DEX online