copoi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din maghiară kopó (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 112). Forma primitivă este copou, de la al cărui pluralul s-a format un nou singular (confer Byck-Graur 22).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
copoi
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ copoi copoi
Articulat copoiul copoii
Genitiv-Dativ copoiului copoilor
Vocativ copoiule copoilor
  1. câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros; ogar, prepelicar, căpău.
  2. câine polițist folosit în urmărit.
  3. (arg.) nume dat agenților de poliție.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe