apuca

română

Din latină aucupare.

Conjugarea verbului (se) apuca
Infinitiv	a (se) apuca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) apuc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) apuce
Participiu	apucat
Conjugare	I

I.

(v.tranz.) a prinde, a lua, a înșfăca, a înhăța (cu mâna).
Apuca de mânecă.

Apuca o creangă.
a pune mâna (în grabă) pe ce are la îndemână; a lua, a-și însuși ceva la repezeală.
(v.refl.) a se prinde, a se agăța, a se ține (cu mâinile) de ceva sau de cineva.
(v.tranz.) (fig.) (despre stări fizice sau sufletești) a-l cuprinde; a-l copleși.

II.

(v.tranz.) a ajunge la timp pentru a găsi pe cineva sau ceva care este gata să plece.
Voia s-apuce trenul.

Apuca vremuri grele.
(v.tranz.) a trăi atâta, încât să poată cunoaște pe cineva sau să fie martor la ceva.
(v.intranz.) a primi ceva prin tradiție; a moșteni un obicei, o deprindere etc.
Așa a apucat.

Așa am apucat de la părinți.
(v.tranz. și refl.) a începe să facă ceva; a fi pe punctul de a face ceva; a întreprinde ceva.
Se apucă de lucru.

III.

I.

II.

A apuca de gât (pe cineva) = a sili pe cineva să facă ceva
A apuca de capul cuiva = a supune unui control sever; a ține din scurt pe cineva
A apuca la rămășag = a încheia un pariu; a paria
(intranz.) (Care) pe unde apucă = (Care) pe unde nimerește
Pe apucate = în mod superficial, când și când, în grabă
(fam.) Când te-apucă, mult te ține? = n-ai de gând să mai isprăvești odată?
Ce te-a apucat? = se zice (în semn de mirare sau de nemulțumire) când cineva comite (pe neașteptate) un act nepotrivit

a lua; a prinde