căpiți

română

Variante

• căpița

Etimologie

Din căpiță.

Pronunție

• AFI: /kə.pi'ʦi/

Verb

Conjugarea verbului căpiți
Infinitiv	a căpiți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	căpițesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să căpițească
Participiu	căpițit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (rar) a face căpițe.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• atipic
• picați
• pictai

Referințe

• DEX '98 via DEX online