căpiță

română

Etimologie

Din slavă kopica.

Schimbarea lui o > a pare a fi prezentat dificultăți așa încât unii filologi au căutat explicația în limbile romanice. Confer Pascu, I, 57, care pornește de la latină cappa și se referă la vegliot cappa („claie”). Totuși, pare de preferat explicația prin slavă; este vorba de un derivat de la slavă kupiti („a aduna”). Pentru fonetism, confer gata.

Pronunție

AFI: /kə'pi.tsə/

Substantiv

Declinarea substantivului căpiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căpiță	căpițe
Articulat	căpița	căpițele
Genitiv-Dativ	căpiței	căpițelor
Vocativ	'	'

grămadă mare și înaltă de fân sau de alte plante de nutreț (sau cereale), în formă de con.

Sinonime

claie, porcoi, stog, plastă, porcan, boaghe, por, porcănaș, porcoiață, porconeață, porculean, porculete, porculeț, porcuț, porșog, porșor, schirdă, (în Oltenia) clădiș, (în Transilvania și Banat) ploscă, (în Transilvania) pup

Traduceri

engleză: stack (English)

Referințe

dexonline.ro