căpiță

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din slavă kopica.

Schimbarea lui o > a pare a fi prezentat dificultăți așa încât unii filologi au căutat explicația în limbile romanice. Confer Pascu, I, 57, care pornește de la latină cappa și se referă la vegliot cappa („claie”). Totuși, pare de preferat explicația prin slavă; este vorba de un derivat de la slavă kupiti („a aduna”). Pentru fonetism, confer gata.

Pronunție

  • AFI: /kə'pi.tsə/


Substantiv


Declinarea substantivului
căpiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căpiță căpițe
Articulat căpița căpițele
Dativ-Genitiv căpiței căpițelor
Vocativ ' '
  1. grămadă mare și înaltă de fân sau de alte plante de nutreț (sau cereale), în formă de con.

Sinonime


Traduceri

Referințe